Contradicţii

-Zilele trecute un arestat a reușit sa scape din cătușele pe care i le-au pus polițiștii, având mâinile mai mici. Domnilor polițiști, de ce nu aveți cătușe de mărimi diferite? Pentru domnișoare mai slăbuțe, pentru domni mai solizi sau mărimea XXL, pentru cei superdotați. Pentru politicieni ar trebui confecționate cătușe îmblănite, să nu-i jeneze la mânuțe.

-De cate ori mă duc în vizită la cineva și-mi spune să mă simt ca acasă, îmi piere toată buna dispoziție. Daca m-as simți ca acasă ar însemna să duc gunoiul la tomberon, să spăl vase și să fac curățenie. Si eu care credeam că mă voi putea simți ca un musafir. E postura cea mai plăcută!

-Nevastă-mea a început sa ia lecții de dans cu un profesor drăguț. O urmăresc deseori cum dansează împreună și trebuie să mărturisesc că am devenit gelos văzând cum o îmbrațișează și se unduiesc împreună. Așa că m-am înscris și eu la cursuri ca s-o țin sub observație. In timpul unei lecții i-am atras atenția profesorului să-si tina mâinile mai departe de șoldurile nevestei, dar el mi-a răspuns că nu trebuie să-mi fac nicio grijă căci e homosexual. De atunci am alte bănuieli: judecând după felul in care dansează cu mine, cred că-mi face avansuri.

-Sunt in căutarea unor gusturi pe care nu le-am mai simțit din copilărie. Ce bună era limonada la sticla de 300 de grame și înghețata de vanilie sau cacao! Acum sunt o sumedenie de sucuri și înghețate pe care le încerc cu speranță, dar rămân mereu dezamăgit. Unde e plăcerea pe care o simțeam in copilărie? Unde e gustul pe care-l socoteam divin? M-am schimbat eu într-atât sau s-a schimbat oferta?

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.